Preluarea Opel de către Grupul PSA și ieșirea General Motors din Europa după 88 de ani va rămâne în istorie drept tranzacția secolului XXI. Nașterea tânărului gigant, PSA devenind al doilea mare constructor european după VW, are încă multe necunoscute și creează mediul propice apariției unor tensiuni intestine. Până la ora actuală, brand-ul premium DS este singurul clar poziționat. Și, probabil, așa va rămâne. Prin urmare, după modelul Volkswagen, pe care mulți alții au vrut să-l replice, dar fără rezultate prea bune, DS-ul ar fi echivalentul lui Audi.
Mai departe, chiar dacă francezii nu vor să recunoască, e destul de multă ceață. Cu mici excepții, gamele Citroën și Peugeot se cam bat cap în cap, decizia de cumpărare fiind influențată mai mult de afinitatea față de marcă și design. Istoric vorbind, Citroën a cochetat cu premiumul, fiind și primul furnizor de mașini pentru președinția Franței, de la Charles DeGaulle la Jaqcues Chirac (DS, CX Pallas, etc.), dar, în ultima vreme, a pus foarte mult accentul pe sportivitate, latură exploatată din plin, pe vremuri, de Peugeot, cu, de exemplu, celebrul 205 GTi sau 405-ul Mi16. Peugeot, însă, a marșat și el spre premium, cu modele precum 604, 605 sau 607 Paladine, dar în ultimii ani s-a dus și către „low-cost“, cu 301. Abia cu noile 208 Gti și 308 Gti, „leul“ și-a reocupat locul în rândul hot-hatch-urilor.
Prin urmare, teoretic, Citroën ar putea să se poziționeze, clasic și elegant, ca VW, iar Peugeot mai incitant, ca Seat. Al patrulea venit, Opel, ar trebui să fie arma PSA anti-Skoda. Dacă ne uităm în urmă, între strategiile celor doi producători există câteva lucruri comune (de exemplu, Skoda Octavia Tour – Opel Astra Classic). Dar, anul trecut, Opel Astra K a fost „Mașina Anului 2016“, capitalizând imagine. Iar noul Insignia nu prea are rival în curtea PSA, Citroën C5 fiind destinat Chinei și Peugeot 508 având deja ceva ani în spate. Greu de decis, mai ales dacă luăm în calcul orgoliile francezilor.
