Prețurile cerute de proprietarii de Dacii pe mașinile lor au fost și sunt o anomalie. Iar eliminarea timbrului de mediu le-a dat, se pare, și mai multă apă la moară. Dacă am calcula rata de depreciere și am compara-o cu cea a oricărui alt automobil, niciunul n-ar reuși să țină pasul. Doar câteva modele produse în serie limitată sau cu performanțe ieșite din comun reușesc să-și mențină prețul sau chiar să-și crească valoarea în timp. Bine, vorba proverbului, ”prost e cel care dă, nu cel care cere”. Dar, cât de departe poate să mai meargă această anomalie?
Cum să ceri 2.500-3.000 euro pe un Logan 1.4 MPI de 12-13 ani? Nou, modelul cu aer condiționat a costat circa 7.300 euro, ceea ce ar însemna o depreciere cu numai 50-60%, în timp ce Audatex-ul, ”biblia” asigurătorilor, indică peste 80%. Mai clar, pe aceeași “logică”, un VW Passat 2.0 TDI, de zece ani, care – nou – a avut un preț de, să spunem, 30.000 euro, ar trebui să se vândă acum cu vreo 15.000 euro sau un BMW 530i, de aceeași vârstă, cu 25.000-30.000 euro (nou, 50.000-60.000 euro). Greșit. Pe site-urile cu anunțuri, la 15.000 euro sau +25.000 euro, veți găsi modele de doi, trei ani vechime, cu o grămadă de opțiuni. Prin urmare, ori BMW-urile, Volkswagen-urile sau alte modele occidentale sunt mai ”perisabile” decât Daciile, ori anomalia nu are nicio logică.
În Germania, la aproximativ 2.000 euro există Logan-uri 1.4 din 2008 sau chiar 2010, cu sub 100.000 km. Așa că anomalia nu va face decât să afecteze dinamica pieței și să favorizeze importurile.
