Simone Tempestini va concura anul viitor în WRC 2, a doua competiție în Campionatul Mondial de Raliuri, iar Citroen îi va pune la dispoziție timp de 6 etape un DS3 R5, toate cheltuielile fiind suportate de către echipa de uzină franceză.
Simone Tempestini are 22 de ani, iar anul acesta a dat marea lovitură: titlul mondial la WRC Junior și la WRC 3, competiție doar pentru două roți motrice, cea mai mare performanță atât pentru motorsportul românesc, cât și pentru cel din Italia. Deși alergă demult în România, în momentul succesului nu era încă român cu acte în regulă. Între timp însă, a primit acceptul. Mai rămâne acordarea cetățeniei într-un cadru oficial. „Mă simt cu adevărat un sportiv român și mi-ar fi plăcut să primesc cetățenia înainte de a câștiga cele două titluri mondiale”, a povestit Simo.
– Ce înseamnă pentru tine să fii campion mondial la WRC Junior și WRC 3?
– Era un lucru pe care mi-l doream de trei ani, atunci când am început să concurez cu Citroen.
– La cea de-a treia participare ai obținut potul cel mare.
– În primul an, am participat la câteva etape, obiectivul fiind acela de a cunoaște raliurile din WRC pentru că nu aveam experiență. În 2015, am încercat să ajungem cât mai sus. Am fost foarte rapizi la fiecare etapă, am și câștigat una, cea din Polonia, iar la celelalte am făcut greșeli mici și mari. Nu aveam experiență destulă ca să știu să-mi menajez mașina în probele în care nu se merita să merg la maximum.
„Pilotul cel mai bun este acela care merge aproape de limită și rămâne în control”
– Cum e mai bine? Să mergi la maximum sau să ai grijă de mașină?
– Poți să mergi tare, să ai noroc și să nu pățești nimic. Important e să mergi tare până la capăt. Acest până la capăt este foarte important. Trebuie să-ți dai seama care trebuie să fie ritmul ca să ajungi până la sfârșit. Dacă mergi tare de tot pe 25-50 km nu e niciodată de ajuns în condițiile în raliu se întinde pe o distanță de 350-400 kilometri. Mergi tare de tot și atingi o piatră. Faci pană și pierzi două minute. Pilotul are tot timpul gândul de a nu greși, asta nu înseamnă că merge la doar 70% din potențial, ci aproape de 100%, media fiind între 95-98%. Cel mai bun este acela care reușește să meargă aproape de limită și să rămână în control.
– Ce se schimbă la o mașină de raliu în timpul unei curse, în afară de roți, bineînțeles?
– Dacă ni se întâmplă pe traseu, noi avem piese de schimb la noi, pe cele pe care le considerăm noi mai delicate. Mi s-a rupt un furtun de la frână în Portugalia. Am făcut 8 kilometri doar cu frâna de mână pentru că pe roțile din față nu mai aveam frână, am mers în următoarea probă de 32 de kilometri cu o frână relativă deoarece n-am avut timp să facem aerisire.
Rolul unui copilot
– Cât de important este copilotul?
– Toată munca trebuie s-o facem împreună. La recunoaștere, el trebuie să fie la fel de atent ca mine. El trebuie să știe de fiecare dată locul exact unde suntem și când urmează următorul viraj. Dacă vine prea devreme dictarea, este posibil să uit de ea, dacă vine informația prea târziu, s-ar putea să sărim afară.
– Nu te încurcă participarea ta în Campionatul Național de Raliuri?
– CNR a fost locul în care am făcut pași în față.
– Adică?
– De fiecare data când am trecut la o clasă mai mare, prima oară am încercat mașina în campionatul României. A fost o școală pentru mine. Primele dictări, primele accidente, primele probe câștigate, au fost în CNR. A fost important pentru mine faptul că Federația mi-a dat șansa la începutul meu în pilotaj să merg fără permis. În alte țări, precum Italia, Germania, Franța, piloții care n-au vârsta, nu au șansa asta.
– Vei continua să alergi în CNR?
– Dacă nu se vor suprapune etapele, cu siguranță voi fi prezent la toate.
Obiectivul pentru 2017
– Ce înseamnă câștigarea titlului mondial la WRC. Ai vreun beneficiu pentru sezonul viitor?
– La începutul anului, FIA ne-a comunicat premiul, adică pilotul care va lua titlul, va primi în sezonul viitor un Citroen DS3 R5 în WRC 2 pentru 6 etape, totul fiind plătit de către marca franceză, inclusiv asigurarea pieselor de schimb și salariile mecanicilor.
– Care este obiectivul pentru 2017 în WRC 2?
– Nivelul este mai ridicat pentru că mașina merge mai tare și este mai greu să ajungi la limită. Va fi foarte greu, dar avantajul meu este că am participat cu mașină din această categorie, Fiesta R5, în campionatul României, deci știu cum merge o mașină din această clasă.
– Nu mi-ai răspuns…
– Încă nu l-am stabilit. Primul obiectiv este să pregătim mașina cât mai bine, iar eu să încerc să am grijă de ea. Piloții care au debutat cu această mașină în sezonul recent încheiat au avut probleme pentru că nu au respectat-o.
A distrus două mașini
– Câte mașini ai distrus până acum? Câte au fost daună totală?
– Un Citroen DS3 în WRC, Polonia 2014, și, foarte aproape, un Peugeot 207 Super 2000, tot în 2014, în Italia, la prima mea cursă cu mașina respectivă. Am mai avut și alte crash-uri, dar mai puțin importante.
– Cum se pregătește un pilot?
– Trebuie să fii antrenat destul de mult pentru a nu simți oboseala. Dacă obosești la mâini, nu mai ești așa agresiv, pierzi din ritm. Alerg câte 5-8 kilometri pe zi, cam de 3-4 ori pe săptămână. Fac și un pic de forță.
– Alimentație?
– Încerc să mănânc de 3 ori pe zi, iar micul dejun și prânzul sunt abundente. Cina, un pic mai ușoară.
– Ai restricții?
– Mi le pun singur, îmi plac mâncărurile sănătoase, restul sunt murdare, așa le numesc eu.
„Românii s-au bucurat mai tare”
– S-au bucurat două țări pentru titlurile tale, România și Italia. Unde ai simțit că fost mai puternică?
– În România procentul a fost mai mare. Sunt mai cunoscut aici decât în Italia. Au fost și unii care nu s-au bucurat.
– Ai o explicație?
– Sunt cei care nu mă văd român.
– De ce? Pentru că n-au văzut steagul României pe mașină?
– Nu. Pentru ei contează mult mai mult naționalitatea. Mi-am propus să-i cuceresc și pe ei. Eu mă simt cu adevărat un sportiv roman. O parte dintre italieni însă, mă văd depărtat de ei și nu sunt încântați de asta.
– Cât de mult contează banii în motorsport?
– Ca să ajungi la un nivel precum WRC trebuie să ai un buget foarte mare. Pe lângă talent, trebuie să ai și susținere materială.
– Cam cât ar trebuie să fie un buget?
– Într-un sezon, cu o mașină mică cum e Citroen DS3, e nevoie de 25.000 de euro pentru fiecare etapă.
– Tatăl tău este cel care te-a susținut din toate punctele de vedere.
– Totul se datorează tatălui meu. De când eram mic am trait în lumea raliurilor pentru că, fiind pilot, mă lua cu el peste tot.
Șoferul de oraș Tempestini
– Cum e șoferul de zi cu zi Simone Tempestini?
– Dacă sunt grăbit sau nervos, mi-ar fi foarte ușor să încerc să merg mai tare. Nu pot spune că respect 100% regulile de circulație. Se mai întâmplă ca într-un sat să nu merg cu 50 km/h, ci cu 70 km/h. Dacă mergi tare, ajungi cu câteva minute mai devreme. Poate chiar cu 10 minute dacă ești nebun. Prefer să călătoresc în siguranță, iar ceilalți participanți la trafic călătoresc și ei tot în siguranță datorită ție.
– Ce mașină conduci?
– Prima mea mașină a fost un Skoda Yeti, care a devenit acum mașina mea pe care o folosesc la „recunoașteri”. În ultimele luni, datorită unei colaborări cu Ford România, am norocul să conduc un Ford Focus RS.
– Viața ta personală?
– Nu m-am gândit la o familie într-un mod serios. Îmi place să fiu alături de o persoană care e compatibilă cu mine. Am o prietenă, o iubită de fapt, româncă.
– Mâncarea preferată?
– Pastele. Făcute de mine, cu ingredientele mele, cu sos roșu. Mama ne-a învățat. Și pe mine, și pe tata.
